BANÁNĂ, banane, s. f. 1. Fruct de banan, având culoarea galbenă, formă lunguiață, miez făinos și aromatic. 2. Piesă de contact electric formată dintr-un mic cilindru metalic învelit pe jumătate în ebonită, care se montează la capătul unei conducte de curent. – Din fr. banane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANÁNĂ s.f. 1. Fructul comestibil al bananului. 2. Piesă de forma unei fișe mici, care se montează la capătul unei conducte electrice pentru a ușura stabilirea contactului. [Pl. -ne. / < fr. banane, cf. port. banana < cuv. din Guineea].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANÁNĂ s. f. 1. fructul bananierului. 2. fișă mică montată la capătul unei conducte electrice pentru stabilirea contactului. (< fr. banane, port. banana)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BANÁNĂ, banane, s. f. 1. Fructul bananului; are formă lunguiață și este făinos, zaharos și aromatic. 2. Piesă de metal care se montează la capătul unei conducte electrice și se introduce într-un dispozitiv pentru a stabili contactul electric. – Fr. banane.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
banánă (-ne), s. f. – Fruct al bananierului. Fr. banane. Prin formație regresivă s-a obținut banan, s. m. (bananier), fr. bananier; cf. prună, prun.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
banánă s. f., g.-d. art. banánei; pl. banáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
banánă, f. pl. e (fr. [din limba indiană] banane). Fruct de bananier.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BANÁNĂ ~e f. Fructul bananierului. [G.-D. bananei] /<fr. banane
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink