BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANCRUTÁR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANCRUTÁR s.m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Falit. – După fr. banqueroutier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BANCRUTÁR s. v. falit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bancrutár s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancrutári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bancrutár m. (d. bancrută; fr. banqueroutier). Rar. Falit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BANCRUTÁR ~i m. Persoană care a suferit o bancrută. ~ fraudulos. [Sil. banc-ru-] /banc-rută + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink