BANDITÍSM, banditisme, s. n. Atitudine, comportare, faptă de bandit; tâlhărie. – Din fr. banditisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANDITÍSM n. Comportare de bandit; faptă banditească; tâlhărie. /<fr. banditisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BANDITÍSM s.n. Tâlhărie, hoție. [Cf. fr. banditisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANDITÍSM s. n. act, faptă violentă săvârșită de o bandă; tâlhărie. (< fr. banditisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BANDITÍSM, banditisme, s. n. Tâlhărie. – Fr. banditisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BANDITÍSM s. 1. v. tâlhărie. 2. criminalitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
banditísm s. n., pl. banditísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
banditízm n. (din bandit, fr. banditisme). Starea uneĭ țărĭ bîntuite de bandițĭ. Ocupațiunea de bandit. Faptă de bandit (tîlhărie).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink