BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură2 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANDURÁR, bandurari, s. m. Cel care cântă din bandură2. – Din bandură2 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BANDURÁR s. v. bandurist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bandurár s. m., pl. bandurári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink