Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară în scopul de a-l anula. ♦ Peste care s-a tras o bară spre a-l deosebi de altă indicație. Tramvaiul 6 barat. – V. bara.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BARÁT adj. v. zăgăzuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
barát (baráți), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barát „călugăr”, din sl. bratŭ „frate” (Cihac, II, 479). – Der. bărăție, s. f. (biserică catolică; cuvînt înv., care astăzi se folosește mai ales ca nume pentru două cartiere, în București și în Cîmpulung).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
barát m. (ung. barat, călugăr, preut catolic, frate, d. vsl. bratŭ, frate. V. frate și baștină). Vechĭ. Preut catolic. – Și bărat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BARÁ, barez, vb.I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRÁȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
A BARÁ ~éz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A închide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a îndigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BARÁ vb. I. tr. 1. A întrerupe, a opri, a împiedica cu o bară, cu un obstacol etc. circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.). 2. A trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BARÁ vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arăta că nu este valabil. – Fr. barrer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr catolic. – Magh. barát.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BARÁ vb. 1. v. bloca. 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. v. zăgăzui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bărătá vb. I (reg.) a mustra, a critica, o ocărî.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
bará vb., ind. prez. 1 sg. baréz, 3 sg. și pl. bareáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bărát (călugăr) s. m., pl. băráți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
baréz v. tr. (fr. barrer, d. barre, bară). Închid cu bara. Opresc, astup (trecerea), obștruĭez. V. zăpbesc și zăstesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bărát V. barat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BARA, com. în jud. Timiș; 325 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink