BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți, sub bărbie, și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește mic de mare, de culoare roșiatică, cu aripioarele galbene, cu două fire lungi sub bărbie și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Ngr. barbuni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BARBÚN s. (IHT.; Mullus barbatus) (prin Dobr.) muscalâc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
barbún (barbúni), s. m. – Pește mare, Mullus barbatus. Ven. barbun (cf. it. barbone) prin intermediul ngr. μπαρμποῦνι (Miklosich, Fremdw., 77; Tiktin; DAR); cf. bg. barbunja, sb. barbun.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
barbún s. m., pl. barbúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
barbún m. (ngr. barbúni, d. ven. barbun, it. barbone; turc. barbunia, bg. barbunĭa). Un pește din neamul crapuluĭ, lung de vreo 20 c.m. (cyprinus barbus). Un pește din neamu calcanuluĭ (mullus barbatus).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BARBÚN ~i m. Pește de talie mică, cu două fire lungi în formă de mustăți sub bărbie, având corpul roșiatic și înotătoarele galbene, apreciat pentru carnea sa delicioasă. /<ngr. barbúni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BARBÚN (‹ ngr.) s. m. Pește teleostean marin, răspîndit în M. Neagră, mic (14-23 cm), de culoare roșiatică, cu înotătoare aurii, cu două mustăți lungi sub falca inferioară și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink