BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BARÍTON s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, având în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BARITÓN / BARÍTON I. s.m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s.n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BARÍTON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. (La sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. 3. Instrument de alamă care are într-o orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baritón] – It. baritono (fr. barytone).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
barítón (baritoni), s. m. – Cîntăreț intermediar între tenor și bas. Fr. baryton. – Der. baritona, vb. (a cînta cu voce gravă), formație internă a rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
baritón (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
baritón m. (vgr. barýtonos, d. barýs, greŭ, și tonos, ton). Muz. Voce intermediară între tenor și bas. N., pl. oane. Un instrument muzical de alamă, puțin maĭ mic decît basu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BARITÓN1 ~oáne n. 1) Voce de bărbat cu registrul intermediar între tenor și bas. 2) Instrument muzical de suflat folosit în fanfară, al cărui registru corespunde acestui fel de voce. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BARITÓN2 ~i m. Cântăreț care are vocea cu registrul intermediar între tenor și bas. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
baritón / baríton (cântăreț) s.m., pl. baritóni / barítoni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
baritón / baríton (registru al vocii bărbătești) s.n. baritóni / barítoni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink