BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BARONÉT s.m. Titlu de noblețe în Anglia, dat unui ordin de cavaleri; persoană având acest titlu. [< fr. baronnet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BARONÉT s. m. titlu de noblețe, în Anglia, dat unui ordin de cavaleri. (< fr. baronnet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Fr. baronnet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
baronét s. m., pl. baronéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
baronét m. (engl. baronet). În Anglia, nobil între baron și cavaler.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink