Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula. – V. bascula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BASCULÁRE s.f. Acțiunea de a bascula; balansare. [< bascula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula; balansare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
basculáre s. f., g.-d. art. basculării; pl. basculări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BASCULÁ1 ~éz intranz. (despre corpuri) A face mișcări de basculă; a oscila ca o basculă; a balansa. /<fr. basculer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A BASCULÁ2 ~éz tranz. 1) (corpuri) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale. 2) (materiale) A descărca (dintr-un camion, dintr-o remorcă) prin înclinarea platformei. /<fr. basculer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BASCULÁ vb. I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< fr. basculer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BASCULÁ vb. intr. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Fr. basculer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BASCULÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
basculá vb., ind. prez. 1 sg. basculéz, 3 sg. și pl. basculeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink