BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din scr. basna. Cf. bg. basnea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Născocire, scornitură; minciună. – Din basn (= basm).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÁSNĂ s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
básnă s. f., g.-d. art. básnei; pl. básne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
basn n., pl. e și (rar) basnă f., pl. e (vsl. basnŭ, poveste; bg. basnea, sîrb. basna, rus. basnĭ, básnĕa). Vechĭ. Poveste, narațiune fabuloasă p. copii. Fig. Scornitură, minciună. Azĭ în vest basm.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink