BÁSTA adv. (Fam.) Ajunge! destul! gata! (Și) cu asta, basta! – Din it. basta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÁSTA interj. fam. (se folosește pentru a declara sau a cere încetarea unei activități) Ajunge; destul; gata; am terminat. Și cu asta ~! /<it. basta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÁSTA interj. Ajunge! destul! gata! [< it. basta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÁSTA interj. ajunge! destul! (< it. basta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÁSTA adv. Ajunge! destul! gata! ◊ Expr. (Și) cu asta, basta! = am terminat (discuția). – It. basta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÁSTA interj. v. ajunge!
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
básta adv. – De ajuns, destul, gata. It. basta (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
básta adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
básta interj. (it. basta, ajunge). Fam. Destul, ajunge. De-acuma basta, de acuma adiĭo, de acuma numaĭ se face cutare lucru.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÁȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din pol. baszta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bástă (băști), s. f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (‹ fr. bastion), care aparține aceleași familii.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BASTA, Giorgio (1544-1607), general austriac de origine italiană. Comandant al armatei imperiale din Transilvania. A pus la cale uciderea mișelească a lui Mihai Viteazul.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink