BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BASTIÓN s.n. Lucrare de fortificație cu două flancuri și două fețe (construită de obicei la unghiurile unei fortărețe). [Pron. -ti-on, pl. -oane. / < fr. bastion, it. bastione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BASTIÓN s. n. 1. lucrare de fortificație în formă de turn scund și puternic, cu două flancuri și două fețe. 2. (fig.) ceea ce constituie un sprijin solid. (< fr. bastion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Lucrare de fortificație de formă poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Fr. bastion.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BASTIÓN s. (MIL.) (înv.) tabie. (~ul unei fortărețe.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BASTIÓN s. v. centru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bastión s. n. (sil. -ti -on), pl. bastioáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bastión n., pl. oane (fr. bastion, d. it. bastione. V. baștă). Fort. O parte proeminentă a fortificațiuniĭ compusă din patru liniĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BASTIÓN ~oáne n. 1) mil. Fortificație de formă cilindrică sau poliedrică, construită la colțurile unei fortărețe. 2) fig. Centru de rezistență a ceva (al unei organizații, al unei teorii, doctrine etc.). ~onul radicalismului. [Sil. -ti-on] /<fr. bastion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink