batalamá (-ále), s. f. – Adeverință, titlu, diplomă. – Var. patalama. Mr. bătălămă. Tc. batalama „act de anulare” (cf. batal), de unde și bg. batallama „anulare” (Șeineanu, II, 41; Roesler 588). Se folosește cu nuanță ironică.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
batalamá și (ob.) pat- f. (turc. ar. bataláma, anularea unui act). Iron. Certificat, act, diplomă: bine că m’am văzut cu palamaua la mînă!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink