BATALIÓN, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BATALIÓN s.n. Subunitate militară mai mică decât un regiment. [Pron. -li-on. / < pol. batalion, cf. it. bataglione, fr. bataillon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BATALIÓN s. n. 1. subunitate militară din mai multe companii. 2. (fig.; fam.) mulțime (de ființe). (< pol., rus. batalion, it. bataglione)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BATALIÓN, batalioane, s. n. Subunitate militară formată din mai multe companii. ♦ Fig. Mulțime, masă. [Pr.: -li-on] – It. battaglione (rus. batalion).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BATALIÓN s. (MIL.) (înv.) căpitănie, (grecism înv.) tagmatarhie. (Un ~ compus din două companii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
batalión (batalioáne), s. n. – Unitate militară formată din mai multe companii. It. battaglione, prin intermediul pol. batalion (sec. XVII).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
batalión s. n. (sil. -li -on), pl. batalioáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
batalión n., pl oane (fr. bataillon, d. it. cattagli ne). Unitatea de luptă a infanteriiĭ, compusă din maĭ multe companii (4) și care formează o parte: 1/2, 1/3 saŭ 1/4 a regimentuluĭ. (Deja la N. Cost. 2, 60, după rus. pol.). Școala de batalion, teoria și practica evoluțiunilor batalionuluĭ. Fig. Iron. Ceată, gloată: batalioane de calicĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BATALIÓN ~oáne n. 1) mil. Subunitate de infanterie constând din două sau mai multe companii. ~ de geniu. 2) Mulțime (organizată) de persoane. [Sil. -li-on] /<it. battaglione, fr. bataillon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink