BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. – Behăit + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigătul caprelor și al oilor. – Din behăi + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BEHĂITÚRĂ s. v. behăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
behăitúră s. f., g.-d. art. behăitúrii; pl. behăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
behăitúră f. pl. ĭ. Acțiunea de a behăi o dată.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink