beiliccíu, beiliccíi, s.m. (înv.) agent care strângea dijma, beilicul.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
beĭlicciú m. (turc. beĭlikči). Vechĭ. Agent care strîngea beĭlicu. V. oĭerit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink