BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEL s.m. Unitate de măsură pentru intensitatea acustică, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate. [< fr. bel, cf. Bell – fizician american].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BEL s. m. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate. (< fr. bel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BEL, beli, s. m. Unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră. – Fr. bel.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bel s. m., pl. beli; simb. B
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BEL ~i m. Unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. bel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BEL (în mitologia feniciană), zeu solar, creatorul universului și judecător suprem. În „Vechiul Testament”, apare sub numele Bel-Marduk.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink