BELCÁNTO s. n. Stil italienesc de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice. – Din it. bel-canto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BELCÁNTO n. Stil tradițional italian de interpretare în muzică vocală, caracterizat prin frumusețea sunetului emis și prin virtuozitate. /<it. belcanto
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BELCÁNTO s.n. Termen din muzica vocală italiană, referitor la stilul de interpretare, care urmărește cu precădere frumusețea liniei melodice. [< it. belcanto – cânt frumos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BELCÁNTO s. n. stil de interpretare în muzica vocală italiană, care urmărește frumusețea liniei melodice. (< it. bel canto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
belcánto s. n., art. belcántoul
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
belcánto s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink