BELZEBÚT s. m. (Livr.) unul dintre numele date diavolului; p. restr. căpetenie a diavolilor. – Cf. fr. Belzébuth.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BELZEBÚT s.m. (Liv.) Denumire dată diavolului; (p. restr.) căpetenie a diavolilor. [Pl. -uți. / cf. fr. Belzébuth – demon, căpetenia duhurilor rele].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BELZEBÚT s. m. (Livresc) Una dintre numirile date diavolului. – Comp. fr. Belzébuth (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BELZEBÚT s. v. aghiuță, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Belzebút s. pr. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BELZEBUT (BAALZEBUB), divinitate cananeană și filisteană; (în „Noul Testament”) căpetenie a demonilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink