BENGALÍ s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengáli] – Din fr. bengali.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BENGALÍ s.m. invar. Pasăre mică, asemănătoare vrabiei, care trăiește în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. [< fr. bengali].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BENGALÍ/BENGÁLI I. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde. II. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal. (< fr. bengali)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bengáli (-ga-li) / bengalí1 (bengalez) adj. invar., (persoană) s. m. și f., pl. bengáli / bengalí
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bengáli (-ga-li) / bengalí2 (pasăre) (rar) s. m., pl. bengáli / bengalí
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bengáli (-ga-li) / bengalí3 (limbă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bengalí m. (fr. [din limba indiană] bengati). O păsărică originară din Bengal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bengalí/bengáli s. m., adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BÉNGALI (‹ Bengal) subst. invar. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, vorbită de c. 184 mil. oameni. Limbă oficială în Bangladesh și una dintre cele 14 limbi oficiale regionale în India. Literatură bogată, de mare valoare artistică (ex. Tagore).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink