BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant; crailâc. – Din berbant + suf. -lâc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BERBANTLÂC s. v. crailâc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
berbantlâc s. n. (sil. mf. -bant-), pl. berbantlâcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
berbantlî́c n., pl. urĭ (d. berbant; turc. berbadlyk, dezordine). Fam. Faptă de berbant.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink