BERBECÉL, berbecei, s. m. 1.(Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BERBECÉL, berbecei, s. m. Berbecuț. (1). – Din berbec + suf. -el.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BERBECÉL s. f. v. sfrâncioc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
berbecél s. m., pl. berbecéi, art. berbecéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
berbecél m., pl. eĭ. Dim. d. berbec.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BERBECÉI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink