BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. – Din fr. berbère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BERBÉR, -Ă s. m. f. (pl.) grup de populații din nordul Africii, urmașe ale vechilor libieni. ◊ (s. f.) limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită de berberi. (< fr. berbère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
berbér s. m., adj. m., pl. berbéri; f. sg. berbéră, g.-d. art. berbérei, pl. berbére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
berbéră (limbă) s. f., g.-d. art. berbérei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BERBÉR, -Ă, (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Grup de populații din N Africii, din familia de limbi afro-asiatice, ramura libico-berberă, urmași ai vechilor libieni. De religie mahomedană. ■ (Și la sg.) Persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține b. (1), privitor la b.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink