BERKÉLIU s.n. Element sintetic radioactiv. [Pron. -liu, var. berkelium s.n. / < engl. berkelium, cf. Berkeley – universitate din S.U.A.].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BERKÉLIU s.n. Element sintetic radioactiv. [-liu, pron. -lìu] (din fr. berkélium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
berkéliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkéliul; simb. Bk.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
berkéliu s.n. [-liu pron. lĭu], art. berkéliul; simb. Bk
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
berkéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. berkéliul; simb. Bk
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BERKÉLIU (‹ fr. {i}; Berkeley oraș) s. n. Element chimic radioactiv (Bk; nr. at. 97), din familia actinoidelor. A fost sintetizat de S.G. Thompson și colaboratorii săi (1949), prin bombardarea americiului cu particule α.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink