BÉRTĂ s.f. Broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. [< fr. berthe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÉRTĂ s. f. broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei. (< fr. berthe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÉRTĂ, berte, s. f. (Reg.) Broboadă de lână croșetată, cu ciucuri. – Din fr. berthe „pelerină”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bértă s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bértă f., pl. e (fr. berthe, pelerină mică de acoperit un corsaj decoltat, de la numele regineĭ Berta, pe care tradițiunea o reprezintă cuminte și modestă; germ. berthe, guler mic; ung. bérta). Est. Broboadă, șal mic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÉRTĂ ~e f. reg. Broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. /<fr. berthe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink