BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. Infirmitate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. 2. (Reg.) Boală. – Magh. betegség „boală”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BETEȘÚG s. v. afecțiune, boală, cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, infirmitate, insuficiență, invaliditate, lacună, lipsă, maladie, meteahnă, nărav, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
beteșúg s. n., pl. beteșúguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
beteșúg n., pl. urĭ (ung. betegség). Infirmitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BETEȘÚG ~uri n. 1) Neajuns fizic; infirmitate. 2) fig. Defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat sau a unui mecanism. 3) fig. Proces patologic care tulbură echilibrul normal al organismului; boală. /<ung. betegség
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink