BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEZEÁ s.f. 1. Sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. [Pl. -ele. / < fr. baiser, cf. ngr. bezes].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BEZEÁ s. f. 1. (fam.) sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. (< fr. baiser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Fr. baiser.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bezeá (bezéle), s. f. – 1. Sărutare trimisă de departe, cu vîrfurile degetelor. – 2. Prăjitură din albuș de ou bătut cu zahăr. Fr. baiser, pronunțat normal bezé și asimilat la decl. f. apocopate, ca tc. perde › perdea.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bezeá f., pl. ele (fr. baiser, sărutare). Un fel de prăjitură din oŭă și lapte. Vulg. A face cuiva bezele, a-ĭ trimete sărutări cu mîna.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BEZEÁ1 ~éle f. fam. Sărut trimis cuiva cu vârful degetelor. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BEZEÁ2 ~éle f. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink