Dex bezmetici

BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bezmeticésc, 3 sg. bezmeticéște

BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

A BEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se bezmeticească. /Din bezmetic

A SE BEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A deveni bezmetic. /Din bezmetic

BEZMÉTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care și-a pierdut temporar capacitatea de a judeca limpede (din cauza fricii, a unei mari neplăceri, a somnului etc.); lipsit de rațiune (pentru un scurt timp); zăpăcit; buimac; năuc. A umbla ~. ◊ Stup ~ stup fără matcă. /<ucr. bezmatok

BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -e, adj. Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit. E slujitor cu credință. El n-a umblat bezmetic(SADOVEANU). [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

BEZMÉTIC adj. v. smintit.

bezmétic, (bezmétică), adj. – Zăpăcit, năuc, aiurit. Var. dezmetic. Der. din sl. bezumŭ „nebunie” (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 428), cu fonetism dezvoltat ca în sl. bezŭ matokŭ „(stup) fără regină”, cf. sb. bezmatičiti „a rămîne fără regină” (Weigand, Jb, XIV, 112; Loewe 56; DAR; Pușcariu, Lr., 356). Asocierea poate părea curioasă, dar este ilustrată suficient de citatul lui Conachi (dat de Scriban): albinele bezmeticesc fără matcă. După Giuglea, Dacor., II, 823, besmetic ar proveni din lat. amphisbeticus, ca în it. bisbetico. – Var. desmetic „zăpăcit” contrazice semantismul lui desmetici „a se trezi din beție, a-și veni în fire”. Este posibil ca desmetici să reprezinte un mai vechi *desmîntici ‹ lat. *deexmenticare (cf. it. dimenticare, REW 2550a), care a însemnat probabil același lucru ca bezmetici „a zăpăci, a năuci”. Ulterior, desmetici a fost simțit ca opusul lui bezmetici și interpretat ca „des-zăpăci”, după schema normală a rom. (cf. face-desface; îmbrăca-desbrăca; închide-deschide). Altă ipoteză, care îl explică pe dezmetic prin contaminarea lui bezmetic cu desmetici, la Pușcariu, Dacor., VIII, 111.

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. sg. bezmétică, pl. bezmétice

bezmétic, -ă adj. (nu din rut. bezmátok, fără matca [albinele], ci din bozometic, care vine din bezometic). Nebun, zăpăcit. – Și dezmetic.

bezmeticésc v. intr. Devin bezmetic: albinele bezmeticesc fără matcă (Con. 290). – Și refl. Vechĭ și mă dezmeticesc și dezmeticire (nebunie). V. dezmeticesc.