BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÉZNĂ, bezne, s. f. Întuneric mare, de nepătruns. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță.- Slav (v. sl. bezdŭna).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÉZNĂ s. întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (țig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÉZNĂ s. v. abis, adânc, prăpastie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Beznă ≠ lumină
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
béznă (bézne), s. f. – 1. (Înv.) Abis. – 2. Întuneric, negură. Var. beznie. Sl. bezdŭna, bezdŭnŭ „abis” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Șeineanu, Semasiol., 221; Philippide, Principii, 47). După Capidan, Raporturile, 228, din rom. provine bg. bezna (alături de bezdna).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
béznă s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
béznă și (vechĭ) bézdnă f., pl. e (vsl. bezduno, bezdŭna, apoi și bezdno, bezno, bezna, abis, d. bezŭ, fără, și duno, fund; bg. bezna, bezdna. V. donț). Mare întuneric: nu te duce la drum pe bezna asta. Adv. Întuneric beznă, foarte întuneric.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÉZNĂ ~e f. 1) Întuneric de nepătruns. A plecat în ~a nopții. 2) fig. Adâncime fără capăt; abis; prăpastie. [G.-D. beznei] /<sl. bezduna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink