Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: beșica (verb tranzitiv) , beșică (substantiv feminin)   
BEȘÍCĂ s. f. v. bășică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEȘÍCĂ s. f. v. bășică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
beșícă (est) și bă- (vest) f., pl. ĭ (lat. vésica, beșică; it. besciga și vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. măšikă. D. rom. vine sîrb. bešika). Receptacul membranos care conține u***a în corpu animalelor saŭ împlinește altă funcțiune la peștĭ orĭ păsărĭ. Unflătură pe corp produsă de arsură, de cizma care te roade orĭ pe palme de multă muncă, de gimnastică ș.a. Bulbuc, glob cav, unflătură formată de apă, maĭ ales de săpun: fericirea e ca beșicile de săpun, plouă cu beșicĭ. Beșică de boŭ, țiplă pusă în loc de geam (în vechime).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BEȘICÁ vb. I. v. bășica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEȘICÁ vb. I. v. bășica.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
beșíc, a v. tr. (d. beșică). Est. Fac să scoată beșicĭ: urzica beșică pelea. V. refl. Pelea se beșică de urzicĭ. – În vest bășic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)