BIACUMINÁT, -Ă adj. (despre frunze, fructe) terminat cu două vârfuri. (< fr. biacuminé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
biacuminát adj. m., pl. biacumináți; f. sg. biacuminátă, pl. biacumináte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink