Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BIBÍC1, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Din magh. bibic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIBÍC2 -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIBÍC1, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Magh. bibic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIBÍC2 -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIBÍC s. v. nagâț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bibíc (bibíci), s. m. – (Trans.) Nagîț. Mag. bibic (Cihac, II, 512).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bibíc (bibíci), s. m. – Iubit. Var. (înv.) bibi. Fr. bibi. Cuvînt fam., ca și der. bibică, s. f. (iubită).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bibíc (pasăre, persoană) s. m., pl. bibíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bibíc, -ă s. (fr. bibi, a.î.). Fam. Termen de alintătură unui copil, unei fete. V. gigea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIBÍC ~ci m. Pasăre migratoare de baltă, de talie mică, cu moț și cu penaj colorat; nagâț. /<ung. bibic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)