bibíl s. n., pl. bibíluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bibíl (bibíluri), s. n. – Broderie cu fire colorate; se aplică mai ales la extremități (mîneci și gît) la cămăși si bluze. – Mr. birbil’u. Ngr. μπιμπίλα „tiv”, μπιμπιλώνω „a broda” (Cihac, II, 639; Gáldi 156).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bibíl n., pl. urĭ (ngr. bibila cusătură cu dințișorĭ la guler, la mînică ș.a.) A vorbi cu (saŭ în) bibiluri, a vorbi cu cuvinte alese, cu înfloriturĭ, figurat. V. altiță, dantelă, zorzon.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIBÍLURI s. n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii). – Din ngr. bibíla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIBÍLURI n. la pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu zimți, aplicată ca garnitură la marginea obiectelor de lenjerie. /<ngr. bibíla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIBÍLURI s. n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu dințișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii). – Ngr. bibíla.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bibíluri s. n. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink