BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate (Fritillaria meleagris). – Comp. bg., sb. biba.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIBILÍCĂ s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin OIt.) câță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bibilícă (-ci), s. f. – 1. Pasăre de mărimea unei găini cu pene cenușii împestrițate cu alb. – 2. Plantă liliacee (Fritillaria meleagris). Bg. biba „curcan”, sb. biba, piblica „bibilică” (Cihac, II, 256), cuvinte care provin din tc. biba „curcan”. – Der. bibiloi, s. m. (bărbătuș al bibilicii).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bibilícă s. f., g.-d. art. bibilícii; pl. bibilíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bibilícă f., pl. ĭ (rudă cu bg. biba = púĭko, curcă). Vest. Pichire.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIBILÍCĂ ~ci f. Pasăre domestică de talie medie, având penajul cenușiu, împestrițat cu alb, și o proeminență cornoasă mai sus de cioc. /cf., bulg., sb. biba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink