BÍBLIC, -Ă, biblici, -ce, adj. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din fr. biblique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÍBLIC, -Ă adj. Referitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. [< fr. biblique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÍBLIC, -Ă adj. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (p. ext.) străvechi. (< fr. biblique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÍBLIC, -Ă, biblici, -e, adj. Care aparține bibliei, privitor la biblie; din timpul bibliei, asemănător cu biblia. – Fr. biblique (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bíblic adj. m. (sil. -blic), pl. bíblici; f. sg. bíblică, pl. bíblice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bíblic, -ă adj. (d. Biblie). Relativ la Biblie. Societate biblică, p. propagarea Bibliiĭ. Stil biblic, care seamănă cu al Bibliiĭ. Adv. Ca de Biblie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÍBLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care țin de Biblie; propriu Bibliei. Nume ~. 2) Care se referă la timpul evocat de Biblie. [Sil. bi-blic] /<fr. biblique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink