BIBLIOFÍL, -Ă, bibliofili, -e, s. m. și f. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. ◊ (Adjectival) Ediție bibliofilă = carte rară, frumoasă, prețioasă, editată în condiții grafice deosebite; ediție de lux. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIBLIOFÍL, -Ă s.m. și f. Iubitor, colecționar de cărți prețioase, frumoase și rare. // adj. (Despre cărți, ediții) Rar și prețios. [< fr. bibliophile, cf. gr. biblion – carte, philos – prieten].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIBLIOFÍL, -Ă I. s. m. f. iubitor, colecționar de cărți prețioase, rare. II. adj. (despre cărți, ediții) rar și prețios; realizat în condiții grafice deosebite. (< fr. bibliophile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIBLIOFÍL, -Ă, bibliofili, -e, s. m. și f. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliophile (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bibliofíl (bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofíli; adj. f., s. f. bibliofílă, pl. bibliofíle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bibliofíl s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliofíli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bibliofíl, -ă adj. (vgr. biblion, carte, și -fil. V. -fil). Iubitor de cărțĭ de valoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIBLIOFÍL ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care are pasiunea de a colecționa cărți (rare și prețioase). [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliophile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink