BIBLIOFILÍE s. f. Pasiunea de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliofiliei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophilie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIBLIOFILÍE f. 1) Interes deosebit pentru cărți rare și prețioase. 2) Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și prețioase. [Art. bibliofilia; G.-D. bibliofiliei; Sil. -fi-li-e] /<fr. bibliophilie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIBLIOFILÍE s.f. 1. Interes deosebit pentru cărți prețioase, frumoase și rare. 2. Ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității sau al valorii lor artistice. [Pron. -bli-o-, gen. -iei. / cf. fr. bibliophilie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIBLIOFILÍE s. f. 1. pasiunea bibliofilului. 2. ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității, al valorii lor artistice. (< fr. bibliophilie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIBLIOFILÍE s. f. Pasiunea de a colecționa cărți rare și prețioase. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliophilie (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bibliofilíe s. f. (sil. -bli-o-), art. bibliofilía, g.-d. bibliofilíi, art. bibliofilíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bibliofilíe f. (vgr. biblion, carte și -filie). Iubire de cărți de valoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink