BIC s. v. taur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bic (-ci), s. m. – (Olt.) Taur. Bg. bik, sb. bik, cf. slov., rus. byk, pol. byk (Cihac). Cf. beci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bic s. n., pl. bícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bic m. (sîrb. bg. rut. bik, vsl. bykŭ, taur [d. bukati, a mugi], de unde și ung. bika, taur. Cp. cu buhaĭ. V. bucoĭ). Ban. Olt. Taur, buhaĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink