BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Din fr. bicéphale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BICEFÁL, -Ă adj. (Despre un făt, un animal) Care are două capete. [< fr. bicéphale, cf. lat. bis – doi, gr. kephale – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BICEFÁL, -Ă adj. 1. (despre un făt, un animal) cu două capete. 2. (fig.) cu doi conducători. (< fr. bicéphale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Fr. bicéphale.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bicefál adj. m., pl. bicefáli; f. sg. bicefálă, pl. bicefále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bicéfal și -ál, -ă adj. (cuv. ibrid. d. bi- -cefal, din a-cefal. Vgr. diképhasol). Cu doŭă capete. V. biceps.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BICEFÁL ~ă (~i, ~e) (despre ființe) Care are două capete; cu două capete. /<fr. bicéphale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink