BICENTENÁR, -Ă, bicentenari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care durează de două secole, care a împlinit două sute de ani. 2. S. n. Împlinire a două secole de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment. – Din fr. bicentenaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BICENTENÁR, -Ă adj. Care durează de două sute de ani, care a împlinit două sute de ani. // s.n. Împlinire a două sute de ani de la un eveniment (important); a doua sută aniversare a unui eveniment. [Cf. fr. bi-centenaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de două sute de ani. II. s. n. al doilea centenar. (< fr. bicentenaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bicentenár1 adj. m., pl. bicentenári; f. bicentenáră, pl.bicentenáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bicentenár2 s. n., pl. bicentenáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bicentenár adj. → centenar
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bicentenár s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BICENTENÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care a împlinit două sute de ani; bisecular. 2) Care durează de două sute de ani. /<fr. bicentenaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BICENTENÁR2 ~e n. Marcare a două sute de ani (de la un eveniment). /<fr. bicentenaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink