BICONVÉX, -Ă, biconvecși, -xe, adj. Care are două fețe convexe opuse. – Din fr. biconvexe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BICONVÉX, -Ă adj. Cu două fețe convexe opuse. [Cf. fr. biconvexe, lat. bis – de două ori, convexus – rotunjit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BICONVÉX, -Ă adj. cu două fețe convexe opuse. (< fr. biconvexe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BICONVÉX, -Ă, biconvecși, -xe, adj. Care are două fețe convexe opuse. – Fr. biconvexe.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
Biconvex ≠ biconcav
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
biconvéx adj. → convex
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
biconvéx, -ă adj. pl. ecșĭ, xe (bi- și convex). Convex pe amîndoŭă părțile, ca ochelariĭ prezbiților.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BICONVÉX ~xă (~cși, ~xe) (despre lentile, sticle) Care are două fețe convexe opuse; cu două fețe convexe opuse. /<fr. biconvexe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink