BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] – Din tc. badana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIDINEÁ, bidinele, s. f. Perie de văruit pereții. [Var.: badaná s. f.] – Tc. badana.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIDINEÁ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. și nordul Olt.) spoitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bidineá (bidinéle), s. f. – 1. (Înv.) Pensulă. – 2. Pensulă mare pentru zugrăvit. – Var. (Mold.) badana. Tc. badana (Șeineanu, II, 34; Lokotsch 156; Ronzevalle 43), cf. bg. badana. – Der. bidinar, s. m. (zugrav).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bidineá (vest) f., pl. ele și badaná (est) f. (turc. badaná). Perie rătundă cu mîneru foarte lung întrebuințată la văruit. V. perie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIDINEÁ ~éle f. Perie mare, de obicei rotundă, cu coadă lungă, folosită la văruitul pereților. [Art. bidineaua; G.-D. bidinelei; Sil. -di-nea] /<turc. badana
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink