BIFÓRĂ, bifore, adj. (În stilul gotic; despre o fereastră, o ușă etc.) Împărțită în două printr-o colonetă, fiecare despărțitură fiind terminată cu un arc. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
bifóră adj. f., pl. bifóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIFÓR, -Ă adj. (În arhitectura romanică și gotică, despre o deschidere) Cu două uși, cu două canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc. [< lat. biforis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIFÓR, -Ă adj. (în stilul romantic și gotic; despre o deschidere) cu două uși sau canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc. 2. uter ~ = malformație a uterului al cărui col prezintă două orificii. (< it. bifora)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink