BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÍGĂ2 s.f. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. [< lat. biga, cf. fr. bige].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÍGĂ1 s.f. Tip special de macara, întrebuințată la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. [Pl. -gi. / < it. biga, fr. bigue].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÍGĂ2 s. f. car roman cu două roți, la care erau înhămați doi cai. (< lat. biga)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÍGĂ1 s. f. macara specială la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. (< fr. bigue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat de ridicat, instalat pe bordul navelor. – Fr. bigue.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bígă (car roman) s. f., pl. bíge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bígă (macara) s. f., g.-d. art. bígii; pl. bigi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BÍGĂ ~gi f. Macara de construcție specială, folosită pentru încărcări și descărcări, mai ales la bordul navelor. /<fr. bigue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink