BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. (Reg.) Trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. Trăsurică ușoară cu un singur cal, cu patru roți, având așezată de-a lungul o banchetă pe care conducătorul stă călare. – Ucr. bihunki.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bihúncă (bihúnci), s. f. – Trăsură ușoară. Rus. bigunki „trăsură de curse” (Iordan, BF, VI, 163). Se folosește numai în Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bihúncă s. f., g.-d. art. bihúncii; pl. bihúnci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bihúncă f., pl. ĭ (rus. bĭegunók, pl. -nki, alergător). Trăsură ușoară care se compune dintr’o scîndură (pe care șezĭ călare) pusă pe patru roate saŭ numaĭ dintr’un loc de șezut pe doŭă roate și care se întrebuințează la învățat caiĭ la trap frumos. (V. teleagă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIHÚNCĂ ~ci f. înv. Trăsură ușoară de curse, trasă de un singur cal. /<ucr. bihunki
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink