BILȚ, bílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bilț și zbilț, ghilț și zghilț n., pl. urĭ (cp. cu ung. bélc, sîmbure). Rar. Laț de prins animale (păsărĭ, cînĭ): îșĭ vîrî grumaziĭ în ghilț și se spînzură (Agrb. Înt. 134). – Și belț (Trans. vest).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink