BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Din fr. bimane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIMÁN, -Ă adj. Cu două mâini. [< fr. bimane, cf. lat. bis – de două ori, manus – mână].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIMÁN, -Ă adj. (cu referire la om) cu două mâini. (< fr. bimane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Fr. bimane.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bimán adj. m., pl. bimáni; f. sg. bimánă, pl. bimáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bimán, -ă adj. (d. lat. bímanus, d. bis, de doŭă orĭ. și manus, mînă). Cu doă mînĭ, ca omu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIMÁN ~ă (~i, ~e) Care are două mâini; cu două mâini. /<fr. bimane
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink