BIMÉMBRU, -Ă adj. Cu două membre, cu doi membri. ◊ Propoziție bimembră = Propoziție în care există ambele părți de propoziție principale (subiectul și predicatul). [Cf. it. bimembre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIMÉMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. ♦ propoziție ~ă = propoziție în care există și subiectul și predicatul. (< it. bimembre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bimémbru s. m., pl. bimémbri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink