BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuți, -te, adj. Care a primit o educație aleasă; cu purtări cuviincioase. – Bine + crescut (după fr. bien-élevé). [idem DEX'84]
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române | Permalink
BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuți, -te, adj. Care a primit o bună educație; cu purtări frumoase. – Din bine1 + crescut (după fr. bien-élevé).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bíne-crescút (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bíne-crescúți; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BINECRESCÚT adj. civilizat, manierat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subțire, urban. (E un om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Binecrescut ≠ necioplit, neșlefuit, needucat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
binecrescút adj. m., pl. binecrescúți; f. sg. binecrescútă, pl. binecrescúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BINECRESCÚT ~tă (~ți, ~te) Care a primit o educație bună; cu purtări cuviincioase. [Sil. -cres-cut] /bine + crescut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink