Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Bine + merita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BINEMERITÁ vb. intr. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva. (< bine + merita)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”; folosit la perf. c. și gerunziu) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Din bine1 + merita.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
binemeritá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 2 sg. binemériți, 3 binemérită; conj. prez. 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
binemeritá vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 3 sg. și pl. binemérită
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
binemérit a -á v. intr. (lat. benemeréri, -méritus). Fac marĭ serviciĭ cuĭva, merit multa luĭ recunoștință: Scipione a binemeritat de la patrie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink